Intersectia bulevardelor Dimitrie Cantemir si Marasesti este in fiecare zi foarte aglomerata. Semafoare, tramvaie, autobuze, claxoane, politia rutiera dand amenzi, cativa pensionari stand la o samanta la baza soclului statuii lui Dimitrie Cantemir.
Undeva, printre copaci, este o bisericuta despre care oamenii nu stiu prea multe, cu toate ca ea are mai mult de patru sute de ani vechime. Se numeste biserica Slobozia si a fost construita in anul 1665, la numai sase ani de la declararea Bucurestiului capitala a Tarii Romanesti.
Locul viitoarei biserici a fost marcat inca din 1632 de o cruce de piatra, ridicata ca urmare a bataliei dintre ostile lui Leon Voda (Tomsa) si cele ale viitorului domn Matei Basarab, la vremea aceea Aga Matei. Victoria fiind a lui Tomsa, movila langa care va fi ridicata biserica a servit drept mormant soldatilor acestuia, ucisi in acea batalie. Deasupra ei a fost construita crucea, care se afla si azi in fata bisericii si care poarta, cu litere chirilice, toata istoria luptei.
Edificiul propriu-zis a fost construit ceva mai tarziu de catre Radu Leon, fiul lui Leon Voda, purtand hramul sfantului Dumitru. Pe cruce, ctitorul sau a adaugat:
Vazui aceasta cinstita cruce facuta de parintele meu, Io Leon Voda si aflându-o stricata, domnia mea o înnoiu si facuiu sfanta biserica, în numele sfantului mucenicu svetii Dimitrie.
In 1743, datorita stricaciunilor provocate de cele cinci cutremure prin care trecuse (1677, 1681, 1710, 1738 si 1740), biserica a fost reconstruita de catre Vistierul Constantin Nasturel. Hramul i-a fost tot atunci schimbat, devenind Nasterea Maicii Domnului. A fost "slobozita" de taxe, de unde si numele de "Slobozia".
Astazi biserica este ca o oaza de liniste in mijlocul intersectiei Budapesta si este in renovare. In plus, este pazita de un cerber mustacios care interzice oricui trece pe acolo sa faca poze, fara sa accepte comentarii sau explicatii, strangand din pumni amenintator. A fost atat de pornit ca atunci cand am incercat sa facem cateva poze (fie si contra cost), a amenintat ca se duce la politistii de peste drum. Sigur, era vorba de politia rutiera, dar mai conta cand niste intrusi ca noi (si nu numai noi) voiau sa ii incalce teritoriul? Bine ca ne pricepem noi sa ne ascundem bine...
Ceea ce nu inteleg multi cerberi de genul acesta este ca in Romania multe monumente istorice zac in paragina din cauza ca Ministerul Culturii le ignora sau, mai rau, isi bate joc de ele schimbandu-le destinatia in ceva care merge ca nuca`n perete cu ceea ce ar trebui sa se afle acolo. Iar ONG-urile, sau cei cu posibilitatea sa ajute la restaurari, nu pot face nimic fiindca pur si simplu nu stiu despre ce este vorba.
Expunerea mare inseamna o mai mare implicare sociala. Iar la un moment dat s-ar putea sa faca diferenta dintre un monument si o gramada de pietroaie sau un viitor mall. Din pacate, asta este ceva ce oamenii cu ochelari de cal ca mustaciosul care ne-a alergat pe noi prin curtea bisericii nu vor intelege niciodata. Si macar daca ar fi numai portari...
%2520Menu_dl%25202008_-2.jpg)
